I LOVE CRAIOVA.com

Expand your horizons by exploring ours. From parks to museums, from restaurants to cafes Craiova has it all!

eXploreaza Craiova
facebook
YouTube

Nicolae Titulescu

Membru al Academiei Romane

Nicolae Titulescu (n. 4 martie 1882, Craiova - d. 17 martie 1941, Cannes) a fost un diplomat, jurist, profesor si om politic roman, in repetate randuri ministru al afacerilor straine, ministru plenipotentiar, fost presedinte al Ligii Natiunilor. A fost membru titular (din 1935) al Academiei Romane.

Biografie

Conform datelor din registrul civil, Nicolae Titulescu s-a nascut in Craiova, la data de 4/17 martie 1882, fiind de religie crestin-ortodoxa, in casa parintilor sai, din strada si suburbia Petri Baziu, fiul al domnului Ion N. Titulescu, in varsta de 44 de ani, de profesie magistrat, si al doamnei Mari Titulescu, in varsta de 31 ani, menajera. Ion N. Titulescu era descendent al unei familii de moseni si fiul protopopului Nicolae Economu. A indeplinit functia de prefect al judetului Dolj, presedintele inaltei Curti, deputat in Parlament sub guvernul Ion Bratianu.

Nicolae si-a petrecut copilaria la mosia tatalui sau, Ion N. Titulescu, in Titulesti, Olt. intre 1893-1900 urmeaza cursurile Liceului "Carol I" din Craiova. Pe baza rezultatelor excelente obtinute (premiul de onoare la examenul de bacalaureat) primeste o bursa la Paris si timp de 5 ani va urma cursurile Facultatii de Drept. in 1903 obtine premiul "Ernest Beaumont" la un concurs organizat la toate Facultatile de Drept din Franta, cu lucrarea intitulata: "Efectele actelor cu titlu gratuit, consimtite sub regimul comunitatii, fie de catre femeia singura fie de catre cei doi soti in profitul copilului din prima casatorie, al unui copil comun sau unui al treilea". Un faimos profesor la Drept, profesorul Berthelemy caracteriza astfel lucrarea inaintata comisiei: "claritatea expunerii, precizia cunostintelor, excelentul plan adoptat, maniera foarte riguroasa a unor parti lasa o impresie foarte favorabila". La Paris isi obtine doctoratul cu teza Essai sur une theorie des droits eventuels.

In aceasta perioada este initiat in francmasonerie. Nu se cunoaste daca loja in care a fost initiat apartinea masoneriei nationale sau celei franceze. Actualii reprezentanti ai Marii Loji Nationale din Romania (M.L.N.R.), care se pretind continuatorii ordinului fondat de Constantin C. Moroiu (1880), promoveaza imaginea de mason a lui Nicolae Titulescu, acest fapt putand constitui o dovada menita sa probeze faptul ca acesta a facut parte din M.L.N.R. in aceasta eventualitate, este posibil ca N. Titulescu sa fi fost initiat in loja intitulata sugestiv "Fiii Romaniei", de la Bruxelles, care reunea numerosi romani aflati la studii in strainatate.

In 1905, Nicolae Titulescu s-a intors in Romania ca profesor de drept la Universitatea din Iasi, iar in 1907 se muta in Bucuresti. in acelasi an, s-a casatorit cu Caterina Burca, fiica unui mosier vecin din comuna Titulesti. Dupa decesul matusii sale, Maria Balutescu, care il infiase, mosteneste intreaga avere a acesteia, devenind un om bogat, dupa standardele vremii. Casa socrului sau, Gheorghe Burca, fusese incendiata in timpul rascoalei din 1907, asa ca acesta i-a propus lui Titulescu sa construiasca o noua casa, pe masura noii sale pozitii sociale. Casa, cu multe elemente de arhitectura romaneasca, specifica culelor oltenesti, a fost terminata in 1910. Casa a fost donata Academiei Romane, devenind muzeu. (Casa Memoriala Nicolae Titulescu, figurand in Lista Monumentelor Istorice sub codul OT-IV-m-A-09108).

Nicolae Titulescu intra in politica in 1909. in anul 1912 castiga un loc pe lista Partidului Conservator-Democrat condus de Take Ionescu, devenind astfel deputat de Romanati. Este posibil ca debutul si ascensiunea sa politica sa se datoreze lui Take Ionescu, exponent important al masoneriei, care l-a promovat in functia de deputat si ministru al Partidului Conservator Democrat (1908, respectiv 1917). Dupa primul discurs tinut in Parlament despre pozitia Romaniei fata de evenimentele din Balcani, Take Ionescu remarca: "Un mare, un extraordinar talent s-a ridicat la tribuna romaneasca si acest talent este al nostru", cinci ani mai tarziu devine membru al guvernului lui Ion I. C. Bratianu ca Ministru al Finantelor.

La 10 august 1913, Nicolae Titulescu a fost numit in Comisia pentru delimitarea frontierei in sudul Dobrogei, constituita in urma Conferintei de Pace de la Bucuresti.

Inca din perioda neutralitatii, Nicolae Titulescu sustine ideea Unirii Transilvaniei cu Romania, intr-un discurs rostit la Ploiesti si intitulat "Inima Romaniei", el declara: "Romania nu poate fi intreaga fara Ardeal, Ardealul e leaganul care i-a ocrotit copilaria, e scoala care i-a faurit neamul, e farmecul care i-a sustinut viata. Ardealul nu e numai inima Romaniei politice, priviti harta: Ardealul e inima Romaniei geografice".

In vara anului 1918, impreuna cu alte personalitati romane (Take Ionescu, Octavian Goga, Traian Vuia, si Constantin Mille) infiinteaza la Paris Comitetul National Roman, cu scopul de a propaga in opinia publica internationala dreptul poporului roman la unitatea nationala, comitet recunoscut oficial de guvernele puterilor aliate ca organ plenipotentiar al natiunii romane.

In anii 1928 - 1936, Nicolae Titulescu a fost de mai multe ori Ministru al Afacerilor Straine. in primul ministeriat la Externe (1927-1928) are o contributie decisiva la acceptarea internationala a punctului de vedere romanesc cu privire la problema "optantilor" maghiari, ridicata de Budapesta, precum ca Romania ar fi discriminat la reforma agrara din 1921 pe marii proprietari (mosieri) maghiari transilvani. Titulescu a combatut criticile guvernului maghiar, demonstrand clar corectitudinea masurilor aplicate de Bucuresti.

Nicolae Titulescu este principalul artizan al castigarii procesului optantilor, un proces intins pe aproape un deceniu, prin care statul roman a reusit sa convinga Franta si Marea Britanie sa cedeze procente din despagubirile lor de razboi la compensarea pierderilor suferite de cetatenii ungari pentru proprietatile detinute in Transilvania, noua provincie a Romaniei, fosta a Imperiului Austro-Ungar.

Ion I. C. Bratianu, presedintele Partidului National-Liberal si al Consiliului de Ministri, se gandea in urma decesului regelui Ferdinand la proclamarea Republicii si alegerea lui Nicolae Titulescu in functia de presedinte.

Nicolae Titulescu a ocupat in doua randuri postul de trimis extraordinar si Ministru plenipotentiar al Romaniei (ambasador) la Londra.(1921-1927 si 1928-1932). De asemenea realizeaza deschiderea sau redeschiderea reprezentantelor diplomatice ale Romaniei de la Helsinki, Lisabona, Rio de Janeiro, Buenos Aires, Santiago de Chile, Ciudad de Mexico, Montevideo, Caracas, si Teheran.

Incepand din anul 1921 a functionat ca delegat permanent al Romaniei la Liga Natiunilor de la Geneva, fiind ales de doua ori (1930 si 1931) Presedinte al acestei organizatii internationale. in aceasta calitate a militat contra revizionismului din Europa, pentru pastrarea frontierelor stabilite prin tratatele de pace, pentru raporturi de buna vecinatate intre statele mari si mici, pentru respectarea suveranitatii si egalitatii tuturor statelor in relatiile internationale, pentru securitate colectiva si prevenirea agresiunii.

Titulescu si-a bazat intreaga activitatea pe problemele majore, fundamentale, ale politicii externe a Romaniei. Dupa instaurarea nazismului in Germania, dandu-si seama de pericolul pe care-l reprezenta acesta pentru Romania (ca si pentru alte state europene), Titulescu a depus o vie activitate in directia intaririi colaborarii internationale, in interesul pacii si securitatii europene. Pe aceasta linie politica, Titulescu a semnat la Londra, in 1933, in numele guvernului Romaniei, conventiile:

impotriva agresorului si a depus eforturi remarcabile pentru incheierea in 1933 a Micii intelegeri; pentru incheierea in 1934 a intelegerii Balcanice (pacte regionale in care vedea o pavaza impotriva agresiunii din partea statelor revizioniste); in planul relatiilor externe, Titulescu a militat pentru incheierea de aliante si pacte defensive care sa conserve prevederile Tratatelor de pace de la Paris 1919-1920, pe baza carora au aparut noile state nationale din Centrul si Estul Europei. Un angajament deloc simplu si usor de tinut, daca avem in vedere, erorile comise de tarile invingatoare din primul razboi mondial si revizionismul statelor invinse. Criticii sai ii argumenteaza ca increderea sa aproape oarba in pacte si tratate l-a facut sa-si piarda sustinatorii de la Londra si Paris, dar si functiile politice din tara catre anii 1935-1936.

Si peisajul politic si lupta pentru reimpartirea sferelor de influenta pe continent erau altele in 1935, decat in anul 1920. Cu toate acestea meritele lui Titulescu sunt mari si fiindca a perfectat definirea statului agresor si a agresiunii, definitii juridice acceptate in dreptul international de majoritatea statelor din epoca cu exceptia Germaniei naziste.

Sistemul colectiv de aparare pentru care a luptat atat de mult Titulescu, compus din Mica intelegere(Cehoslovacia, Iugoslavia si Romania), mai tarziu, intelegerea Balcanica (Iugoslavia, Grecia, Turcia si Romania) se regasea in sfera de influenta a Frantei care-si regulariza optiunile strategice si interesele cu ajutorul acestora, de multe ori Marea Britanie acuzand Franta de hegemonie europeana.

O analiza a gandirii sale diplomatice este facuta insusi de Nicolae Titulescu: "intreaga politica externa pe care am urmat-o n-a avut decat acest tel: nu de a pregati razboiul, ci de a pregati o retea de aliante de asa fel incat razboiul sa devina imposibil". in 29 august 1936, regele Carol al II-lea, il demite pe Nicolae Titulescu din functia de ministru de externe, sub pretextul unei remanieri guvernamentale. Nicolae Titulescu afla vestea de la radio in timp ce se gasea la Cap Martin, Franta, pe Coasta de Azur, unde-si avea resedinta. Dupa demitere, Nicolae Titulescu a initiat un turneu prin marile capitale europene, propagand, prin articole si conferinte ideea salvgardarii pacii, din perspectiva razboiului mondial care se apropia. In toamna anului 1937, Nicolae Titulescu revine in tara, pentru a participa la alegeri, candidand pentru un post de deputat de Olt pe listele Partidului National-taranesc, desi avea asigurat un post de "senator pe viata". Rezultatele alegerilor comunicate la 21 decembrie 1937 de Biroul judetean Olt consemnau victoria lui Alexandru Alimanesteanu, candidatul Partidului National-Liberal; Nicolae Titulescu, candidatul Partidului National-taranesc, s-a plasat pe locul al doilea. In mod inexplicabil, fara a furniza nici un fel de explicatie, in data de 27 decembrie 1937, Nicolae Titulescu a parasit Romania, fara a se mai intoarce.

Nicolae Titulescu moare la Cannes (sau Souvrettes, Elvetia, dupa Petre Pandrea), dupa o lunga suferinta, la data de 17 martie 1941. in 1992 ramasitele sale au fost aduse in tara si inhumate in curtea Bisericii "Sfantul Nicolae" din scheii Brasovului.

Aspecte controversate ale activitatii lui Nicolae Titulescu

Chestiunea tezaurului

In februarie 1917 a avut loc revolutia rusa care a condus la inlaturarea tarului Nicolae al II-lea si la instalarea unui guvern provizoriu in frunte cu Printul Gheorghi Evghenievici Lvov. Cateva luni mai tarziu, in aprilie 1917, a fost inlocuit de Alexandr Kerenski. Lenin si Trotki se intorsesera in Rusia si incepusera pregatirea revolutiei bolsevice, promitand populatiei "paine, pace si pamant", daca aveau sa ajunga la putere. Toate autoritatile statului se dezintegrau, in armata se dezerta pe capete, intraga Rusie fiind cuprinsa de haosul pre-revolutionar. in aceste conditii, guvernul Romaniei, care initial sistase transportul celei de-a doua transe a Tezaurului la Moscova, la propunerea lui Nicolae Titulescu, proaspat numit ministru de finante, decide totusi sa trimita a doua transa a tezaurului la Moscova.

La 17/30 martie 1917, Aleksandr Gucikov, ministrul de razboi in Guvernul provizoriu rus, declara la intalnirea cu sefii misiunilor militare aliate ca situatia din Rusia este grava, armata si flota sunt in plina dezorganizare si se arata sceptic in ceea ce privea viitorul cooperarii militare in cadrul Antantei. Totusi, in aceasta situatie, prin "Jurnalul Consiliului de Ministri" nr. 272 bis, din 18 iulie 1917, la numai o saptamana dupa numirea in functie, la propunerea ministrului de finante Nicolae Titulescu se hotareste stramutarea in Rusia a sediului si avutului Bancii Nationale. Cateva zile mai tarziu, la 22 iulie, Titulescu autoriza Banca Nationala - refugiata deja la Iasi - "sa-si stramute aiurea sediul si avutul ei, cat si pe cel pe care il are in pastrare". Aceeasi comunicare s-a trimis si institutiilor bancare mai importante, ca Banca Marmorosch-Blank, Banca Comerciala Romana, Banca Romaneasca, Banca Comerciala, Banca de Scont, etc... incarcarea trenului care avea sa contina al doilea transport al tezaurului s-a facut in perioada 23-27 iulie 1917, in seara aceleiasi zile pornind spre Rusia. Trenul avea 24 de vagoane, din care trei vagoane reprezentau valorile Bancii Nationale, cu o valoare declarata de cca. 1,5 miliarde lei. Valorile Casei de Depuneri ocupau 21 de vagoane, al caror continut era estimat la circa 7,5 miliarde lei. Prezentata pompos de Titulescu drept "restituirea tezaurului" de catre "prietenii prietenilor nostri", Franta adica - practic, prima transa a tezaurului restituita in 1936 de catre sovietici, a fost constituita din bancnote vechi, hrisoave si alte documente, plus osemintele lui Dimitrie Cantemir.

Conferinta pentru reparatii de la Spa

N. Titulescu a condus delegatia Romaniei la Spa, unde tara noastra a obtinut 1% din reparatiile germane si 10,5% din cele orientale. In acest sens, lui Titulescu i se reprosa incapacitatea de a negocia, in mod corespunzator, interesele tarii, pe fondul unui efort sustinut al statului roman de a finanta activitatea sa diplomatica. Concret, s-a invocat acordul realizat la Washington (1926) pentru reglementarea datoriei de razboi a tarii fata de Statele Unite, in care o parte a mass-media acuza incompetenta lui Nicolae Titulescu, avand in vedere ca, atat timp cat datoria Frantei fata de S.U.A. era de 85 de ori mai mare decat cea a Romaniei, Bucurestiul ar fi trebuit sa plateasca o anuitate de atatea ori mai mica decat cea a Parisului. in concluzie, se pretindea ca, din cauza incompetentei lui Nicolae Titulescu, Romania trebuia sa plateasca cu peste 47 de milioane de dolari mai mult fata de obligatia financiara ce ii revenea in mod real, suma care de altfel reprezenta intreaga datorie a tarii fata de S.U.A.

Negocierile de la Riga

Unul din cei mai corosivi critici ai lui Nicolae Titulescu, a fost printul Mihail R. Sturdza, diplomat de cariera, ministru de externe in timpul Statului National-Legionar. George G. Potra, cel care s-a ocupat de editarea si publicarea operei politico-diplomatice a lui Nicolae Titulescu, il caracterizeaza astfel pe Mihail R. Sturdza :

"Mihail R. Sturdza a fost unul dintre cei mai virulenti si ireductibili dusmani ai lui Nicolae Titulescu, pe care nu s-a sfiit sa-l califice - absurd si abject - drept tradator de neam, vanzator de tara in slujba si in favoarea Rusiei Sovietice."

Primele suspiciuni ale lui Mihail R. Sturdza asupra orientarii pro-sovietice a lui Nicolae Titulescu au aparut in martie-aprilie 1932, pe cand Titulescu nu era inca ministru de externe. in acea perioada, la presiunile Frantei, Mihail R. Sturdza fusese insarcinat de catre Dimitrie Ghica, ministrul de externe in functie, sa poarte tratative cu sovieticii in vederea incheierii unui tratat de neagresiune. Negocierile s-au purtat la Riga in mai multe runde. Conditia impusa de guvernul roman era sa nu fie luata in discutie problema Basarabiei. Cu toate acestea, ambasadorul sovietic, un anume Boris Spiridonovici Stomoniakov, a incercat sa introduca aceasta problema in preambulul tratatului, la care Sturdza a refuzat orice discutie, conform instructiunilor. Stomoniakov a mai facut o ultima incercare, trimitandu-i o scrisoare recomandata in plic sigilat, in care era mentionata aceasta problema, pe care Sturdza, intuind siretlicul, a inapoiat-o expeditorului fara s-o deschida.

Desi era o problema de interes national, strict secreta, Titulescu a dat spre publicare o parte din documentele convorbirilor de la Riga unui anume Andre Geraud, zis Pertinax, de la ziarul l'Echo de Paris, jurnalist de dreapta cu simpatii pro-bolsevice, stipendiat de ambasada U.R.S.S., care le-a publicat, astfel ca intrega lume a aflat ca exista o "problema" a Basarabiei, de care un tanar diplomat "nesocotit" nici nu a vrut sa auda, in ciuda dorintei sovieticilor de a o "rezolva". in loc sa fie destituit si inchis pentru difuzare de documente strict secrete, Titulescu a fost numit ministru de externe, in urma unor servicii prestate pentru camarila, respectiv s-o determine pe Regina Elena sa plece din tara in 1932.

Respingerea colaborarii cu Germania

In data de 22 octombrie 1934, ministrul german al aerului, Maresalul Hermann Goring, vorbind in numele lui Adolf Hitler, expune ambasadorului roman la Berlin, Nicolae Petrescu-Comnen, o oferta germana catre Romania, respectiv garantia integrala a granitelor, in special a granitei cu Uniunea Sovietica si a granitei cu Ungaria, oferind totodata o reinarmare completa a armatei, cerand in schimb, ca Romania sa se opuna cu toate fortele oricarei incercari de trecere a trupelor sovietice pe teritoriul national. Nicolae Titulescu, care promisese deja partenerilor sai francezi si cehoslovaci, care incheiasera deja tratate de asistenta mutuala cu rusii, pentru cazul unui conflict european, ca va incheia un tratat similar cu sovieticii, care ar fi permis trupelor sovietice sa treaca prin Romania pentru a "sprijini" Franta si Cehoslovacia contra Germaniei, ascunde raportul lui Petrescu-Comnen.

O luna mai tarziu, in 20 noiembrie, informat de catre Mihail R. Sturdza, prof. Gheorghe I. Bratianu, presedintele Partidului Liberal (dizident), se deplaseaza la Berlin, unde Hermann Goring si Adolf Hitler, cu care are convorbiri, confirma oferta facuta Romaniei. Ulterior, oferta va fi reinnoita, in urma unor convorbiri cu aceiasi oficiali, in 7 noiembrie 1936 si in 16 noiembrie 1936. "Combinatiile" lui Nicolae Titulescu vor face obiectul mai multor interpelari in parlament ale lui Gheorghe Bratianu, numit lider fascist de "Pravda" din 15 decembrie 1936.

La randul sau, Nicolae Titulescu va replica adversarilor sai, declarand ca este gata sa negocieze un pact de asistenta mutuala si cu Germania, daca aceasta tara este dispusa sa garanteze integritatea teritoriala a Romaniei. Numai ca, de fapt, Titulescu nu era recunoscut ca un interlocutor valabil la Berlin, el fiind declarat, mai mult sau mai putin oficial, persona non grata. Cu atat mai mult cu cat, in martie 1933, Titulescu solicitase in mod neoficial o audienta Fuhrer-ului, aprobata totusi de Rosenberg (desi o considera pura diversiune), pe care Titulescu n-a onorat-o niciodata.

Apropierea de Uniunea Sovietica

In ceea ce priveste relatiile cu Uniunea Sovietica, Nicolae Titulescu a incercat aplicarea principiului "prietenii prietenilor nostri, sunt prietenii nostri". Dupa ce a incurajat Parisul sa semneze un tratat cu Moscova (Romania avea deja semnat un tratat cu Franta in 1926 si reinnoit zece ani mai tarziu), a urmat Cehoslovacia. Insusi Benes a insistat ca Romania sa faca pasi catre relatia normala cu Uniunea Sovietica. Oficial, motivul invocat era acela ca stabilitatea in est nu putea fi asigurata fara o relatie amicala romano-sovietica, insa neoficial Romania dobandise o importanta strategica. in conditiile in care drumul URSS catre vest se oprea la Polonia (inainte deci de a incepe), Romania era singurul stat care constituia o punte intre URSS si Cehoslovacia si, de aici, Franta. Altfel spus, pactele de asistenta mutuala pe care URSS le semnase deja cu Franta si Cehoslovacia in 1935 nu aveau nicio relevanta fara ca si Romania sa faca parte. Intr-un memoriu justificativ, pe care Titulescu l-a trimis regelui Carol al II-lea la inceputul lui 1940, diplomatul argumenteaza necesitatea pactului din ratiuni geopolitice: daca apropierea ruso-germana se va face fara noi, aceasta va fi impotriva noastra. Ca atare, "apropierea ruso-germana trebuie sa ne gaseasca ca aliati ai URSS". Atunci, in 1940, justificarile lui Titulescu nu mai aveau nici o valoare, Basarabia fiind abandonata fara lupta. La 21 iulie 1936, la Montreux, intalnirea privata Litvinov - Titulescu s-a incheiat cu redactarea textului pactului de asistenta mutuala care urma sa fie semnat in septembrie (un fel de ciorna fara valoare). Se afirma adesea ca Titulescu ar fi fost "pacalit" de "siretul" Maksim Litvinov (Meir Henoch Mojszewicz WallachaFinkelstein (pe scurt, Max Vallah) in realitate, acesta avea sa-i declare "prietenului" Titulescu in 1937:

"...vrem ca potentialul pe care il reprezinta Basarabia sa devina rus si nu german. De aceea, tin sa va comunic ca vom incerca sa reluam Basarabia prin toate mijloacele juridice si militare care ne vor fi posibile."

Sprijinul acordat comunistilor spanioli

Nicolae Titulescu va fi demis in 29 august 1936, printre altele si pentru faptul ca cedase cu de la sine putere comunistilor spanioli, o comanda romaneasca facuta in Franta, de 100 tunuri grele Schneider-Creusot si 3 escadrile Dassault. Datorita acestei actiuni, armata romana va fi complet lipsita de armament greu la asediul Odessei, iar Germania, isi va reorienta politica externa, incheind Pactul Ribbentrop-Molotov, urmat cum se stie, de dezmembrarea Romaniei. De altfel Walter Roman (Erna Neulander), locotenent-colonel NKVD, activand cu gradul de maior in Brigazile Internationale din Spania ii va trimite o scrisoare de multumire, careia Titulescu ii va raspunde cu caldura.

Scandalul provocat de articolul "Eu si Garda de Fier"

Date fiind conditiile in care, in decembrie 1933, Nicolae Titulescu fortase mana lui I.G. Duca, sa dizolve Garda de Fier, dizolvare insotita de violente contra legionarilor, soldate cu mai multi morti, acestia replicand prin asasinarea primului ministru in 29 decembrie 1933, era clar ca Titulescu nu era dorit in PNL, astfel ca in 1937, apar primele stiri privind convorbiri cu Iuliu Maniu, purtate la Cap Martin, Franta, unde Titulescu avea una din resedinte. intors in tara, in 29 noiembrie 1937, Titulescu isi anunta intentia de a candida in alegeri pentru un post de deputat, din partea Partidului National-taranesc. Decizia sa este cu atat mai surprinzatoare, cu cat avea asigurat un post de senator pe viata, pentru "servicii deosebite aduse tarii". Problema era ca Iuliu Maniu incheiase cu Corneliu Zelea Codreanu un pact de neagresiune electorala, iar Nicolae Titulescu era cunoscut drept un adversar ireductibil al legionarilor, in care vedea agenti de influenta ai lui Adolf Hitler. in aceste conditii, sfatuit probabil si de Iuliu Maniu, in 12 decembrie 1937, Nicolae Titulescu publica in "Universul", un articol intitulat "Eu si Garda de Fier", in care arunca responsabilitatea dizolvarii Garzii de Fier din 9 decembrie 1933 asupra PNL, si in special asupra lui I.G. Duca. Raspunsul nu a intarziat sa apara, din partea tuturor fortelor politice. Constantin Argetoianu numeste articolul "pledoarie de clantau, minte de la inceput pana la sfarsit, cu nerusinare", si nu numai el, toate ziarele, inclusiv cele de stanga din Sarindar, sunt revoltate de afirmatiile sale. in fine, fratele lui I.G. Duca, intr-o scrisoare publicata in majoritatea ziarelor (Universul, Viitorul, Dimineata, s.a.) a doua zi, il acuza pe Nicolae Titulescu drept principalul responsabil de moartea fratelui sau, subliniind ca declaratiile acestuia, "sunt mai mult decat o impietate, ci o monstruozitate". in fine, printr-o alta scrisoare publica, se pronunta si membrii guvernului liberal din 1933, lamurind lucrurile :

"Aceste discutiuni au urmat mai multe zile. La sfarsitul lor, am fost unanimi - de la presedintele Consiliului pana la cel mai tanar dintre ministri — de a nu dizolva Garda de Fier [...] A doua zi dupa luarea acestei hotarari, am fost chemat de Ion Duca. seful nostru ne-a comunicat: ca d. Titulescu nu impartaseste solutiunea adoptata de guvern; ca d. Titulescu cere dizolvarea Garzii de Fier, ca o solutiune reclamata imperios de necesitatile politicii externe; ca fara aceasta dizolvare, d. Titulescu se vede silit sa demisioneze - si irevocabil - din guvern. Ion Duca a facut tot ce i-a stat in putinta pentru ca sa determine pe d. Titulescu sa renunte la punctul sau de vedere. Demersurile sale au fost insa zadarnice. Cum demisiunea dlui Titulescu ar fi creat - in imprejurarile internationale de atunci - dificultati de nedorit, Duca s-a vazut silit sa cedeze staruintelor sale. Astfel a fost dizolvata Garda de Fier. Cateva zile dupa executarea actului de dizolvare, Duca se prabusea sub gloantele razbunarii, pe peronul garii din Sinaia. Iata faptele, in desfasurarea lor."

Scrisoarea catre Ion Antonescu

De fapt, au fost doua scrisori. Prima, datand din perioada 6 septembrie 1940, data abdicarii lui Carol al II-lea si 23 octombrie, data celei de-a doua. in prima scrisoare, relativ extinsa, Nicolae Titulescu, isi justifica politica fata de Germania, incercand sa argumenteze ca nu el este cel vinovat de pierderile teritoriale ale Romaniei din vara lui 1940, argumentand ca ar fi "oferit" in 1935 si 1936 "tratate de alianta" Germaniei, dar a fost refuzat, prima data, pentru ca "cerea" Germaniei "sa nu atace nici Romania, nici prietenii nostri", fiind vizate, in primul rand, Franta, Anglia si Uniunea Sovietica, si a doua oara, cand era deja prea tarziu. in realitate, nu fusese decat o penibila discutie de tatonare, purtata de Nicolae Petrescu-Comnen cu baronul Konstantin von Neurath, ministrul de externe nazist, pretextata de o cutie de icre negre trimise cadou de Titulescu.

In 23 octombrie 1940, Nicolae Titulescu ii trimite de la Cannes conducatorului statului, Ion Antonescu inca o scrisoare, scurta si la obiect:

"Scumpe Antonescu, De cand nu ne-am mai vazut, viata mea a fost un adevarat chin, astfel incat prezenta scrisoare e mai mult un strigat de durere pe care legaturile noastre de prietenie ma indrituesc sa ti-l adresez [...] recunosc ca din punct de vedere pecuniar situatiunea de jurisconsult consultant international e preferabila celeia de diplomat [...] de aceea, fara sa simt nicio umilinta, ma adresez dumitale ca sa-ti cer conducerea unei legatiuni putin importanta si indepartata, ca sa ma uite oricine unde sunt..."

Publicarea acestei scrisori a suscitat numeroase comentarii:

"Ca sa spunem lucrurilor pe nume, marele personaj retransat la Cannes nu-si oferise serviciile, ci solicitase o sinecura, intr-un moment in care sinecuristii, la Bucuresti, nu prea mai erau agreati…"

Ion Antonescu nu a raspuns acestor scrisori, dar sigur le-a citit, pentru ca in decembrie 1940, pe o telegrama transmisa de Legatia Romaniei din Londra punea urmatoarea rezolutie:

"Se va atrage atentia tuturor sa inceteze cu sistemul titulescian care a facut o nenorocita scoala."

Controverse

Motivul demiterii si "exilul"

Se afirma ca: in 1936, regele Carol al II-lea, aliniindu-se presiunilor cercurilor de dreapta (pro-naziste) legionare dar si externe, il indeparteaza din toate functiile oficiale si il obliga sa se exileze.(fraza apare in zeci de locuri pe internet).

Multi istorici sunt de parere ca motivul demiterii ar fi catastrofalul esec al politicii sale externe. Rezultatele concrete se vor vedea pe harta Romaniei la sfarsitul lui august 1940. Adesea insa se uita ca Titulescu a fost doar un executant, politica externa fiind dictata de Carol al II-lea si de "oculta" de stanga, subordonata cercului de influenta reprezentat de Elena Lupescu, care era strans legat atat de un plan masonic international menit sa conserve Romania ca platforma pentru supravietuirea sau afluxul evreilor, cat si de unul sovietic vizand extinderea sferei de influenta a Moscovei asupra tarii noastre. Pe acest fond se contureaza posibilitatea ca Nicolae Titulescu sa fi apartinut, alaturi de alti lideri regionali, precum Eduard Benes, unei elite masonice internationale, careia sa-i fi reprezentat interesele, ce par sa fi coincis, in special, cu obiectivele strategice franceze. De aceea, insusi diplomatul roman a recunoscut public, printr-o telegrama mediatizata la Paris, ca a avut de suferit din cauza Frantei si s-a sacrificat pentru aceasta.(1938) Apartenenta la elita initiatica internationala ar putea explica,totodata, accesul lui N. Titulescu la conducerea unor institutii si atasamentul fata de idei apartinand francmasoneriei: LigaNatiunilor, respectiv Europa Unita. Anul 1924 a evidentiat ca masoneria internationala era dispusa sa sacrifice Romania, abandonand-o in fata Moscovei, care nu ezita sa ne puna in discutie suveranitatea si integritatea tarii. in context, Nicolae Titulescu avea sa constate ca Franta nu era dispusa sa ofere garantii similare Belgradului si Bucurestiului, asa cum o facuse pentru Praga si Varsovia. Comparand prevederile acordurilor realizate pe de o parte cu Polonia si Cehoslovacia, iar pe de alta parte cu Romania, Nicolae Titulescu remarca faptul ca, in situatia unei agresiuni straine, Franta impartise aliatii din regiune in doua categorii: tari pentru care era pregatita sa intervina militar, respectiv Polonia si Cehoslovacia, si state pentru care se limita doar la o cooperare la nivel diplomatic, cazul Romaniei.

In ceea ce priveste pretextul demiterii, sunt invocate mai multe motive, printre care si presiunile guvernului englez, deranjat de declaratiile lui Titulescu care acuzau Marea Britanie de neimplicare de partea comunistilor in razboiul civil din Spania. "Puneti botnita acestui avocat limbut", i-ar fi cerut Neville Chamberlain lui Carol al II-lea, afirma dr. serban Milcoveanu intr-un interviu de senzatie, aparut in "Oltul cultural", Slatina, in 8 noiembrie 2005, interviu. Alt pretext invocat ar fi "intoxicarea" cu informatii privind cooperarea cu sovieticii a lui Titulescu, operatiune realizata de serviciile secrete germane, care urmareau chiar asasinarea acestuia. O alta cauza posibila este reprezentata de compromiterea legaturilor romano-italiene datorita intransigentei cu care Titulescu a cerut sanctiuni economice pentru Italia, in cadrul Societatii Natiunilor, dupa atacarea Abisiniei. La aceasta se adauga discursul violent a lui Titulescu impotriva ziaristilor italieni, in sedinta Adunarii Generale a Societatii Natiunilor din iulie 1936, discurs care a indepartat definitiv Romania de Italia. Un pretext imediat, extrem de palpabil, care avea sa coste scump armata romana la asediul Odessei, a fost cedarea cu de la sine putere, catre comunistii spanioli a comenzii facute in Franta pentru 100 tunuri grele Schneider-Creusot, plus cele trei escadrile Dassault. Aceasta operatiune i-a fost ceruta lui Titulescu de catre ministrul aerului francez, Pierre Cot, dovedit ulterior, in urma decriptarilor din cadrul Proiectului Venona, drept agent sovietic.

In ceea ce priveste asa-zisul exil, trebuie spus ca regele Carol al II-lea nu l-a exilat pe Nicolae Titulescu, si nici nu l-a obligat sa se exileze, asa cum se sustine adesea. Nu exista nici un document care sa sugereze macar asa ceva. De altfel, nici nu exista vreo prevedere legislativa in acest sens. Se putea insa retrage cetatenia romana, pentru motive intemeiate, urmata de expulzare din tara, dar nu exista nici un document in acest sens. Cea mai plauzibila ipoteza privind plecarea sa intempestiva din tara, este ca odata terminate alegerile, pactul de neagresiune electorala dintre Miscarea Legionara si Iuliu Maniu fusese denuntat de ambele parti, in consecinta, Nicolae Titulescu era expus unor eventuale acte de razbunare ale legionarilor.

Ereditatea si starea de sanatate

In ceea ce priveste ereditatea, nu este exclus ca trasaturile antropologice ale diplomatului roman sa se fi datorat unei ascendente turanice in familia sa, cel mai probabil cumana, si nu pecenega, cum invoca, intr-o forma sarcastica, Mihail R. Sturdza. Ascendenta a survenit pe fondul procesului de metisare dintre reziduuri ale triburilor cumane si populatia autohtona, care pare sa fi cunoscut un grad accentuat in zona de campie dintre Olt si Arges, unde, in general, sunt consemnate numeroase toponime de origine turca pre-otomana. De altfel, particularizat la locul de origine a lui Nicolae Titulescu, observam ca, pe valea mijlocie a Vedei si pe afluentul sau Plapcea, in zona unde se situeaza comuna Titulesti, exista un sat numit Tatarai (Tatarii rai), apartinand, in prezent, orasului Scornicesti. infatisarea sa asiatica avea sa-i deruteze si pe jurnalistii europeni acreditati la Geneva in timpul dezbaterilor asupra agresiunii japoneze impotriva Chinei(1931). In context, diplomatul roman a fost confundat cu un oficial chinez, caruia i s-au solicitat date de catre ziaristi. Nicolae Titulescu avea prin ereditate o natura maladiva, mostenind astfel firea bolnavicioasa a tatalui sau. Anemia permanenta, starea excesiva de nervozitate si crizele de insomnie denotau existenta unui dezechilibru fizic profund. Pe acest fond, s-a conturat ideea ca, treptat, a inceput sa abuzeze de medicamente si de somnifere, iar in ultimii ani, eter si chiar morfina. Constantin Xeni suspecta ca Nicolae Titulescu ar fi folosit nu doar morfina , ci si cocaina in scop medical, de care ar fi devenit dependent si care ar fi accentuat dezechilibrul sau fizic si psihic, de unde si disparitia sa prematura. Pe de alta parte, tot Xeni mentioneaza ca Nicolae Titulescu ajunsese sa-si faca singur, spre sfarsitul vietii, injectii de morfina si chiar cocaina, pe care si le procura cu sume importante de bani, iar la sfatul unor medici, i s-au administrat afrodisiace.

Ipoteze asupra decesului

Nicolae Titulescu a murit pe 17 martie 1941, la Hotel Carlton, in Cannes, si a fost inmormantat pe 24 martie, in cimitirul Bisericii ortodoxe ruse "Sf. Mihail", tot in Cannes. Certificatul de deces, este emis de primaria orasului Cannes, iar registrul de decese al primariei, mentioneaza clar locul decesului, Hotel Carlton, Cannes, asadar, ipoteza lui Petre Pandrea nu se confirma.

Ulterior s-au facut tot felul de speculatii asupra bolii si decesului, afirmandu-se ca ar fi fost otravit, din ordinul lui Carol al II-lea sau de catre Gestapo, zvon alimentat chiar de Titulescu in timpul vietii. in realitate, consuma apa minerala din sticle imbuteliate, datorita fricii sale arhicunoscute de infectii. Dr. serban Milcoveanu, cunoscut memorialist legionar, banuit de camarazii sai ca ar fi fost agent diversionist al Securitatii[48], vine cu alta ipoteza asupra cauzei decesului lui Titulescu, in acelasi interviu de senzatie din "Oltul cultural". Milcoveanu afirma ca Titulescu se ingrasase, si pentru a slabi, a luat un medicament pentru slabire, ("Dinitra"), care i-ar fi afectat maduva osoasa, si consecutiv a provocat o anemie permanenta, datorita scaderii numarului de hematii. in consecinta, a fost nevoit sa recurga la transfuzii, care pe atunci se faceau direct, de la om la om, sustine dr. Milcoveanu, nefiind cunoscute procedee de conservare a sangelui. in realitate, se cunosteau si grupele sanguine, si existau si anticoagulanti. in fine, dr. Milcoveanu sustine ca Titulescu ar fi murit in urma unui accident, in cursul unei transfuzii de sange.

Ipoteza lui Constantin Xeni, pare cea mai plauzibila, dat fiindca Nicolae Titulescu a fost totdeauna dependent de medicamente:

"Dar insomniile si mai ales durerea lui morala il face sa accentueze din ce in ce mai mult fatala obisnuinta a cocainei si a morfinei. El ajunge sa-si faca singur injectii masive, fara de care nu mai putea trai. isi cumpara o somptuoasa vila pe marginea marii, la Cap d'Ail, langa Monte Carlo. Nu sta in ea. Colinda iar hotelele, fara liniste, fara sanatate, fara sperante. Fostul presedinte al Ligii Natiunilor, unde exista o sectiune speciala pentru reprimarea funestului comert cu stupefiante, isi procura pe ascuns, cu sume fabuloase, cantitati de cocaina si morfina, care au uimit pe medicii sai."

Note

Ca ordin de marime, un kilogram de aur cu titlul de 900%, reprezenta 3 100 lei, ceea ce revenea pentru un leu 0,3226 g aur, respectiv valoarea transportului reprezenta 2903,4 tone de aur. in general, atunci cand se vorbeste de tezaur, se face trimitere la cele 91,2 tone de aur brut, trimise la Moscova, in valoare actuala de 3,2 miliarde de Euro, omitand restul de valori, care apartineau persoanelor particulare, obiecte de arta, de colectie, bijuterii, etc.... care ar reprezenta 2419,5 tone aur, adica cca. 84,9 miliarde de Euro, definitiv pierdute.

Sursa: http://ro.wikipedia.org/wiki/Nicolae_Titulescu

Facebook

Facebook

Vizitati-ne si pe Facebook

Termeni si conditii.

Privacy Policy.

Invata mai mult despre termeni si conditii.

Comenzi telefonice:

In Lucru

Program Atelier | Plata si Livrare

Site-uri partenere:

Lyv Bijoux

laBohemia Handmade Gifts