I LOVE CRAIOVA.com

Expand your horizons by exploring ours. From parks to museums, from restaurants to cafes Craiova has it all!

eXploreaza Craiova
facebook
YouTube

Istoria Craiovei

de la Preistorie (6000 i.H.- ...

HOME Galerie FOTO

... - 400 i.H.) pana in prezent. Primele comunitati hominide din spatiul european, contemporane cu cele din Grecia (Proto-Seskolo, Dimini) si Anatolia sint atestate arheologic si pe teritoriul Craiovei. Aceste comunitati au profitat de vadul Jiului, de fertilitatea solului luncii Jiului si de protectia deosebita pe care o ofera depresiunea intarita natural, fiind aparata spre vest de dealurile impadurite ale Bucovatului, spre nord de nodul hidrografic al Jiului, Amaradiei, Raznicului si de Balta Craiovitei, spre est de Dealul Vulcanestilor, iar spre sud de zona mlastinoasa odinioara - Facai, Balta-Verde, Podari, Popoveni. Aceste comunitati au intemeiat asezari in zona vestica a Craiovei, de-a lungul malului sting al Jiului (Simnicul de sus), in zona centrala a Craiovei, la Facai, iar pe malul drept al Jiului, la Bucovat. Pe langa vetre ale locuintelor, ceramica, unelte si arme, s-a descoperit, la Isalnita, poate cel mai vast complex funerar din Balcani, lucru care indica o comunitate de mari dimensiuni.

400 i.H.-102 d.H. Pelendava geto-daca

In Craiova de azi se afla ruinele stravechii resedinte a tribului geto-dac a Pellilor. Toponimul Pelendava are radacina "peled" - care inseamna umed (legat de asezarea in lunca Jiului) si sufixul "dava" - care inseamna cetate, asezare, localitate. O alta teorie sustine ca toponimul Pelendava ar reprezenta o forma corupta: (A)pelen-dava sau (A)polon-dava, a lui Apollo, forma legata de cultul soarelui. Mircea Eliade in "Istoria Religiilor" sugera prezenta cultului lui Apulo la traco-getii hiperboreeni sustinind ca zeul Apollo ar fi fost imprumutat de grecii antici din lumea traco-geta. De remarcat si asemanarea lingvistica dintre dorianul Apelon si geticul (A)pelen(dava). S-au descoperit la Facai si in zona centrala, valuri si palisade, locuinte, cuptoare, vetre de cult si ruinele a doua cetati legate intre ele prin valuri. Pozitia lor, la cota 154,4 m, permitea supravegherea cimpiei din jur pana la distante foarte mari. Cetatea principala are dimensiunile: 850 m x 400 m, iar valul de aparare are o lungime de 865 m. in apropierea cetatii s-au gasit piese de harnasament din argint si argint aurit, atribuite unui mormint princiar iar la mica distanta, un tezaur de piese thassiene si ale Macedoniei Prima din secolul al-II-lea i.H. Dimensiunile apreciabile ale cetatilor, precum si multitudinea vetrelor si obiectelor descoperite, demonstreaza ca in zona craioveana populatia se inmultise considerabil, asezarea fiind una tipica democratiilor militare; functia cetatilor evoluand spre forme statale, fiind un loc de refugiu si aparare dar reprezentau si locuinte permanente ale unor capetenii si a soldatilor. in jurul cetatilor gravitau sate care au fuzionat, la un moment dat, datorita cresterii demografice.

Pelendava romana 102-275 d.H.

In 102 d.C. Pelendava este cucerita de romani care vor construi un castru in zona actualului cartier Mofleni. Castrul se afla in vecinatatea manastirii Bucovatul Vechi (Cosuna) si a fost construit intai din valuri de pamant intarit (in timpul imparatului Traian), apoi din piatra si caramida (in vremea lui Hadrian). Caramizile castrului poarta stampila unitatii militare Numerus Maurorum. Datorita protectiei castrului roman si a garnizoanei militare, Pelendava romana a cunoscut o viata infloritoare, cresterea demografica facandu-se prin improprietarirea cu pamint a veteranilor Legiunii a XIII-a Gemina. Descoperirile arheologice au relevat ca in aceasta perioada, romanii si geto-dacii traiau separati unii de altii, la o distanta de 400-500m. Erau practic, doua Pelendave, una geto-daca si cealalta romana. Localitatea a fost atestata documentar, pentru prima oara, pe Tabula Peutingeriana, o harta a Imperiului Roman din anul 225 d.C. Dupa indicatiile de pe harta, distanta dintre Drobeta si Ad.Mutriam este XXXVI mii de pasi romani, iar dintre Ad Mutriam si Pelendava de XXXV mii de pasi. Deci, in total, distanta dintre Drobeta si Pelendava este de 71 000 de pasi adica 105,1865 km , distanta care coincide cu distantele dintre ruinele castrelor. S-au descoperit multe unelte, arme si chiar o statuie a zeitei Victoria precum si foarte multe monede romane, semn ca romanii dispuneau de sume apreciabile de bani proveniti probabil din plata pe care legionarii o primeau odata cu lasarea la vatra. Au fost gasite monede emise in timpul imparatilor: Traian, Antonius Pius, Marcus Aurelius, Gordian al-III-lea si Aurelian. Dimensiunile castrului roman nu sint pe deplin cunoscute nici astazi datorita faptului ca cea mai mare parte a zidurilor a fost acoperita de aluviunile Jiului. Ce nu au reusit eventualele atacuri barbare, a reusit apa Jiului si nepasarea oamenilor. La o data incerta, cel mai probabil in urma unei mari inundatii, cind apele Jiului s-au revarsat, perioada in care se crede ca a aparut si Balta Craiovitei, castrul a fost lasat in paragina. Mai tirziu, localnicii au folosit caramizi din castru pentru construirea manastirii Cosuna. in ciuda faptului ca au existat multe initiative, nici pina astazi, castrul nu a fost, in intregime, recuperat din aluviuni desi inaltimea de 4 m din unele zone, ofera speranta descoperirii a probabil, celui mai bine pastrat castru roman din afara Italiei.

Pelendava daco-romana 275 d.H.-800 d.H

Dupa anul 275 d.H. cind Imperiul Roman cedeaza Dacia Traiana, romanii pastreaza sub controlul lor malul stang al Dunarii, implicit si Pelendava. Constantin cel Mare construieste in Oltenia un al doilea limes (val de pamant) dupa limesul Transalutanus. Limesul construit de Constantin a fost denumit popular Brazda lui Novac si trece prin extremitatea de nord a Craiovei. Paradoxal, desi in aceasta perioada documentele imperiale sustin retragerea romana, deci existau premisele unei reveniri, cel putin partiale, a culturii geto-dace, descoperirile arheologice craiovene demonstreaza contrariul; o romanizare extrem de accentuata, aproape completa. Cele doua asezari, romana si geto-daca, fuzioneaza, dar cultura rezultata este una aproape in totalitate de sorginte latina. Formele de traditie romana reprezinta peste 90% din ceramica, uneltele, armele si ustensilele de tot felul sint romane. Pe raza Mofleniului s-a descoperit un furnal roman pentru topirea metalelor datind de la sfirsitul secolului al V-lea si inceputul secolului al-VI-lea. Prezenta Imperiului Roman in Oltenia, direct sau indirect, timp de aproape jumatate de secol, a avut o importanta deosebita pentru destinele romanitatii nord-dunarene. in vetrele locuintelor, din aceasta perioada, descoperite in zona centrala a Craiovei au fost gasite monede incepind de pe timpul lui Traian si continuind in timpul lui Septimius Severus, Elagabalus, Severus Alexander, Aurelian, Diocletian, Constantin I, Constantin II si altele inca nedeterminate. Tot in timpul lui Constantin cel Mare pare sa inceapa acumularea marelui tezaur de 5 000 de piese (monede) descoperit in zona centrala a Craiovei. Emisiunea pieselor merge, in cazul tezaurului, pina la Gratian. Aceste descoperiri demonstreaza, nu numai continuitatea in timp a localitatii, dar si rolul important pe care il juca in regiune. Asemenea acumulari de moneda demonstreaza schimburi economice infloritoare si putere financiara.

Ponsiona, cultura Dridu-romanii

In afara denumirii antice Pelendava si a numelui actual (Craiova), localitatea a mai purtat incepand cu secolele VII-VIII denumirea latina Ponsiona (pod peste Jiu). Denumirea aflata pe o inscriptie gasita pe un fragment de stela in apropierea castrului Pelendava datata din secolul al VIII-lea, a primit o confirmare de extrema importanta in ultimii ani, intr-o harta alcatuita in preajma bataliei de la Nicopole (1396), inclusa intr-un manuscris ce se pastreaza la Biblioteca Nationala din Paris. Aceast document, relevat istoriografiei romanesti prin bunavointa ministerului francez al cultelor, probeaza continuitatea asezarii Craiovei. Este posibil ca cele doua denumiri sa fi circulat in paralel, o perioada, cert este ca in preajma anului 1396 inca mai era folosit si Ponsiona. in aceasta perioada, vestigiile arheologice sint si mai numeroase, ele apartin complexului cultural Dridu si reprezinta deja pe straromani si romani. Unii arheologi sustin teoria ca acesta cultura Dridu ar fi o extensie a culturii bizantine, o forma tranzitorie de la cultura bizantina la cea proto-romana. S-au descoperit monede emise in vremea imparatilor bizantini Teofil si Vasile II, ateliere de fierarie si olarie, chiar ceramica de import, bijuterii si alte obiecte de lux, semn ca societatea atinsese un nivel de viata relativ elevat iar schimburile cu lumea romano-bizantina s-au intensificat si diversificat. Dovezile arheologice releva existenta la Craiova, cu mult inainte de atestarile documentare feudale, a unei localitatii care depasea, cu mult, stadiul rural, de o importanta mare in schimburile economice, daca judecam comparativ cu descoperirile de moneda, net inferioare, din alte localitati, in aceasta perioada.

Craiova. Originea actualei denumiri a orasului (Craiul Iovan, Craiul Iovita)

Originea numelui actual al orasului este subiectul multor controverse si pluteste in legenda; singurul lucru care se poate spune cu certitudine este ca numele vine de la slavonescul "kral" (rege, crai). Ionita Caloian 1197 - 1207 Dupa unii, numele ar veni de la Craiul Ionita Caloian, mezinul fratilor Petru si Asan, care devine pentru o perioada, imparat al imperiului vlaho-bulgar, dar care, potrivit cronicii grecesti a lui Nicetas Choniates Akominatos, este nevoit sa se refugieze, o perioada, la nord de Dunare, unde devine "domn peste niste vlahi din neamul lui". Teoria potrivit careia Craiova devine capitala noii formatiuni pe care a intemeiat-o el este sustinuta de cercetatori ca L. Candea si V. Oghina, dar si de unele legende locale legate de lacul Craiovita si fata craiului inecata. Unii etnografi sustin ca dansul popular "Calusul" sau "Caloianul" si-ar avea originile in aceasta perioada. Cneazul Ioan 1247. Bogdan Petriceicu-Hasdeu fixeaza originile numelui orasului in epoca cneazului Ioan care apare pe Diploma cavalerilor Ioaniti , cnezat inghitit apoi de voievodatul lui Litovoi. Exista si o alta legenda locala potrivit careia, in dealul Sfantul Dumitru, un oarecare Iovan a descoperit in timp ce sapa o fantana, un mare tezaur si a devenit rege peste craioveni. S-a pastrat pana in zilele noastre, in satele din jurul Craiovei, (pe dealul Bucovatului si Palilula) expresia "norocos ca Iovan". Sub acest nume, asezarea Craiovei apare mai intai in inscriptia de pe mormantul lui Vladislav I, apoi la 1 iunie 1475, intr-un hrisov al domnului Laiota Basarab. 1279 Litovoi. in timpul conflictului cu ungurii, Litovoi apare ca stapinitor peste cnezatul lui Ioan, implicit si peste teritoriul de azi al Craiovei. Barbat (voievod) ( 1279 - 1300 ) si Basarab I ( 1310 - 1352 ) apar in documentele vremii ca mostenitori si stapinitori de drept ai intregii regiuni. Cercetari geologice recente facute in partea de est a lacului Craiovita, cu ocazia executarii unor constructii, par sa confirme o serie de legende locale despre Nedeia Craiasca care sustin ca in jurul lui 1300, cel mai probabil intre 1300 - 1350, apele Jiului s-ar fi revarsat provocind o inundatie de proportii care ar fi afectat serios localitatea. Bogdan Petriceicu Hasdeu a pus bazele unei asociatii de sprijin si a facut numeroase demersururi pe linga guvernul Romaniei privind efectuarea unor cercetari subacvatice pe fundul lacului Craiovita in cautarea legendarei cetati. Daca ipotetica Nedeie Craiasca n-a fost descoperita pina astazi, marea revarsare a Jiului, din acea perioada, pare sa se confirme.

Doua puternice familii: Basarabii si Craiovestii vor domina, pentru cateva secole, destinul orasului.

10 octombrie 1394 Batalia de la Rovine

O parte a istoricilor, in frunte cu Constantin C. Giurescu, Petre Panaitescu, Nicolae Iorga, Bogdan Petriceicu-Hasdeu si Alexandru D. Xenopol considera ca pe teritoriul de azi al Craiovei a fost teatrul bataliei de la Rovine din timpul lui Mircea cel Batran. Controversa initiala privind localizarea bataliei de la Rovine, la Craiova sau prin partile Argesului, se datoreaza unei cronici romanesti de la sfirsitul secolului al-XVII-lea care incerca minimalizarea infringerii suferite de Mircea cel Batran in cea de-a doua batalie, cea de pe riul Arges. in aceasta campanie n-a existat doar o singura batalie, Rovine a fost doar locul celei mai importante lupte. Au fost doua batalii importante si mai multe lupte de hartuiala. Cronicile vechi sirbesti (Kraljevo) si raguzane (Sotta la citta di Chraglievo) pomenesc clar localizarea luptei la Craiova. Iar documentele turcesti din arhivele de la Topkapi Sarai, studiate de istoricul Constantin C. Giurescu, sustin localizarea bataliei de la Rovine pe raza Craiovei. Baiazid a patruns in tara Romaneasca prin vest, venind din Banat prin valea Cernei insotit si de multi principi sarbi in frunte cu Marko Kraljevic, eroul legendar al sirbilor, care, potrivit cronicarilor sarbi, era pe jumatate roman, dupa mama si var bun cu Mircea cel Batran. Unele legende sirbesti ar duce chiar la concluzia ca mama sa avea mosie la Craiova unde statea in fiecare vara iar craisorul sarbilor si-ar fi luat numele de la denumirea Craiovei. Tot cronicarii sarbi pomenesc de remuscarile si lacrimile varsate de print in drum spre Rovine. Traditia populara sustine ca ar fi fost ucis chiar de catre Mircea deoarece isi incalcase juramintul prin care cei doi se legasera sa nu lupte unul impotriva celuilalt. Mircea a hartuit, in permanenta, oastea turcilor. inainte de Rovine s-au dat mai multe lupte de mica amploare. Lupta principala s-a dat in zona mlastinoasa -Facai, Balta-Verde, Podari, Popoveni- linga ruinele castrului roman Pelendava care au constituit locul intarit (rovine? poate ruine intr-o transcriere sau traducere gresita) in care Mircea cel Batran pare sa-si fi dispus arcasii. Mircea trimisese citeva detasamente de pedestrasti sa hartuiasca oastea otomana, pentru a-l atrage pe Baiazid in mlastini. Baiazid, recunoscut pentru atacurile sale pline de elan si curaj, care nu tineau cont de piedicile puse in cale, a fortat un atac masiv prin zona mlastinoasa, dar cu cit se apropiau de ruine, soldatii sai s-au trezit imobilizati de adincimea crescinda, de vegetatia mlastinii, de mil si namol. Romanii cunosteau culoare inguste pe care se putea merge printre smircurile mlastinii si s-au retras, otomanii au ramas imobilizati in mlastina. O cronica bulgara descrie inceputul luptei: ..si lanci nenumarate s-au frint iar cerul nu se mai vedea de desimea sagetilor. Prima parte a bataliei a fost un fel de executie agonizanta a avangardei lui Baiazid care a fost distrusa aproape in intregime de sagetile si sulitele romanilor. Desi atacul a inceput inaintea prinzului, prima parte a luptei s-a incheiat abia spre seara, cind turcii pierdusera aproape un sfert din oaste, in timp ce romanii pierdusera doar citiva oameni.

Insensibil la dezastrul armatei sale, in timp ce avangarda sa pierea in mlastini, Baiazid ordona restului armatei sa aseze tabara si sa o inconjoare cu palisade din pamint si trunchiuri de copaci. Dupa lasarea intunericului, Baiazid trimite cavaleria spre dealurile de peste apa Jiului cu scopul de a-l ataca din spate pe Mircea. Iscoadele lui Mircea ii aduc vestea, Mircea trimite, la rindul sau, cavaleria care reuseste sa-i atraga pe turci departe de locul luptei. in timpul noptii, romanii ataca tabara otomana, turcii se gasesc inconjuratii de o armata mult mai mica si blocati de propriile palisade la fel cum in timpul zilei au fost blocati in mlastini. Romanii trag cu sageti aprinse, turcii au cateva incercari nereusite de iesire din mijlocul propriului lagar si sint cuprinsi de panica. Spre dimineata, Baiazid reuseste sa faca o bresa si sa fuga, lasind pe cimpul de lupta cea mai mare parte a ostirii. Cavaleria lui Mircea, cunoscind bine locurile, apare prima la locul luptei si ataca resturile armatei lui Baiazid, aflate in dezordine. Baiazid scapa cu greu, trecind Dunarea pe la Turnu Magurele, datorita cavaleriei turcesti care reuseste, in mod miraculos, sa strabata, in goana cailor, o regiune necunoscuta, urmind apa Jiului, apoi pe cea a Dunarii si sa gaseasca resturile armatei lui Baiazid prise in cleste intre cavaleria lui Mircea si Dunare. Cavaleria turca reuseste sa asigure trecerea Dunarii de catre Baiazid care plecase cu o armata de peste 40 000 de soldati si s-a intors cu mai putin de 5 000. Cu doar 10 000 de oameni si pierderi relativ mici, Mircea cel Batran reusise o victorie rasunatoare impotriva lui Baiazid pe care, insa, n-a putut sa o frunctifice. Profitind de absenta lui Mircea, Vlad (Uzurpatorul) Basarab ii ia tronul cu ajutorul unor boieri tradatori si sustinut de domnul Moldovei. Baiazid, desi fugise, trecind deja Dunarea , reuseste rapid sa-si regrupeze soldatii ramasi si sa stringa alte cateva corpuri de oaste turcesti si bulgaresti. Se repede in ajutorul lui Vlad Uzurpatorul, confirmand astfel porecla de "fulgerul". Mircea care, se pare, daduse drumul multor soldati, la casele lor, se trezeste amenintat, din nord, de catre Vlad uzurpatorul iar din sud, de Baiazid. incearca sa opreasca inaintarea turcilor pe Arges, linga Pitesti dar ariergarda lui este invinsa. Cu soldatii ramasi a reusit sa fuga in Transilvania. Va reveni insa, curind, in tara, indepartindu-l pe Vlad uzurpatorul si continuind politica antiotomana. Baiazid a dovedit, inca o data, viteza de reactie si elanul sau nebunesc dar si o incapacitate tactica care, in final, l-a dus la pieire, in fata mongolilor lui Timur Lenk.

Ridicarea boierilor Craiovesti

Familia Craiovestilor este una din cele mai vechi si renumite familii boieresti din Tara Romaneasca. Domeniul central al familiei se afla pe pamanturile din jurul Craiovei. Istoricii Petre Panaitescu si Nicolae Iorga, subliniaza continuitatea localitatii, inca din perioada Pelendavei dacice si importanta acestei familii, o adevarata dinastie boiereasca care si-a atribuit numele localitatii Craiova. Puterea economica a familiei Craiovestilor la hotarul secolului al XV-lea ajunsese sa cuprinda peste 100 sate (182 bunuri funciare). Aceasta forta i-a creat familiei un statut de autonomie politica atat de larg, incat domnii, aflați in scaun, nu se puteau mentine fara alianta cu familia Craiovestilor. In cronicile vremii sint descrisi ca: barbati virtosi cu pumnii grei si glas puternic, deprinsi sa porunceasca.

Sursa: http://ro.wikipedia.org/wiki/Istoria_Craiovei

Facebook

Facebook

Vizitati-ne si pe Facebook

Termeni si conditii.

Privacy Policy.

Invata mai mult despre termeni si conditii.

Comenzi telefonice:

In Lucru

Program Atelier | Plata si Livrare

Site-uri partenere:

Lyv Bijoux

laBohemia Handmade Gifts